Pizza este un fel de mâncare cu originea în Napoli, Italia. Este un produs de panificație plat, de obicei rotund, acoperit cu sos de roșii și brânză, plus alte topping-uri opționale, preparat la cuptor.
Pissa este un termen latin, apărut în secolul IX, care înseamnă “pâine plată”. Începând cu secolul XIV a căpătat sensul de “pâine plată acoperită cu brânză” în limba italiană. Un om care se pricepe la prepararea pizzei se numește în intaliană “pizzaiolo”, iar un restaurant care servește pizza se numește “pizzerie” (it. pizzeria).
Contrar credinței generale, pizza nu este cert originară din Italia.
Nu se știe cine a “inventat” această mancare delicioasă. Deși cultura meditareană are variante incipiente înrădăcinate în dieta lor, variante similare au fost descoperite și în Egipt, Babilon și Imperiul Persan. Se știe că în Grecia Antică mâncau o pâine rotundă și plată, deasupra căreia puneau diferite condimente și ingrediente. Adițional, în cenușa rezultată în urma eruperii catastrofale a vulcanului Vezuviu din anul 74, au descoperit dovezi care ar indica faptul că o pâine rotundă din făină ar fi fost consumată la scară mare în acea perioada în Pompei și Neopolis (Neopolis fiind o colonie greacă care ulterior a devenit orașul Napoli). Însă, adevărul este că pizza putea fi inventată de oricine care a descoperit secretul combinării făinei cu apă și încălzirea acestui aluat pe o piatră fierbinte.
Termenul de „pizza” a fost menționat pentru prima oară într-un text latin datat din 997, descoperit într-un orăsel italian din sud. Conform acestuia, un lucrător de fermă trebuia să îi dea episcopului orașului ‘duodecim pizze’ (douăzeci de pizze) cu ocazia Crăciunului și Paștelui.